Finiț, substantiv
Sinonime:
fin (tânăr), finic, finicel, finișor, finuc, finuț.
Finit (finită), adjectiv
Sinonime:
limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.
Finitate, substantiv
Sinonime:
finitudine.
Finiție, substantiv
Sinonime:
finisare, finisaj, definitivare.
Finitudine, substantiv
Sinonime:
mărginire, limitare.
Definitiv (definitivă), adjectiv Sinonime:
încheiat, terminat, finit; categoric, irevocabil, ireversibil, de neschimbat.
Finisaj, substantiv neutru
Sinonime:
afinaj, finisare, finiție, definitivare, încheiere, perfecționare.
Produs, substantiv neutru
Sinonime:
beneficiu, bun, câștig, efect, marfă, preparat, profit, producţie, raport, rezultat, rod, urmare, (învechit) materie, (învechit) product; (produs secundar) subprodus; (produs de schimb) marfă; (produs brut) semifabricat; (produs finit) bun, material finit. Produs, adjectiv
Sinonime:
conceput, creat, fabricat, ocazionat, provocat, realizat.
Delimitat, adjectiv
Sinonime:
circumscris, demarcat, limitat, mărginit, finit.
Finisare, substantiv
Sinonime:
finisaj, finisat, finiție, definitivare.
Piele, substantiv
Sinonime:
blană, crupon, epicarp, epidermă, furură, lezard, marochin, membrană, parșemin, pelaj, pergament, pieliţă, șagrin, șamoa, șevro, tegument, velin; (piele finită) piele tăbăcită.
Epuizabil, adjectiv
Sinonime:
consumabil, finit, limitat, uzabil, (învechit) terminabil.
Finișor, substantiv
Sinonime:
fin (tânăr), finic, finicel, finiț, finuc, finuț.
Finicel, substantiv
Sinonime:
fin (tânăr), finic, finișor, finiț, finuc, finuț.
