Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Dezinteresare, substantiv
Sinonime:
detaşare, dezinteres, indiferență, lipsă de interes, nepăsare, (învechit) desinteresare, (învechit) despăgubire.
Dezlipire, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, detaşare, depărtare, îndepărtare.
Resemnaţie, substantiv
Sinonime:
abnegație, detașare, dezinteresare, renunțare, resemnare, (învechit) resignare.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Impersonalitate, substantiv
Sinonime:
neutralitate, obiectivitate, (figurat) detașare.
Dezacuplare, substantiv
Sinonime:
debranșare, deconectare, deconectat, decuplare, despărțire, desperecheat, desperechere, detașare, dezunire, separare.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Detașat, adjectiv
Sinonime:
degajat, desfăcut, desprins, dezinvolt, dezlegat, distanțat, izolat, liber, nelegat, separat; (adverbial) categoric, clar, evident, staccato. Detașat, substantiv neutru
Sinonime:
detașare.
