Despera, verb Sinonime:
a exaspera, a deznădăjdui, a-şi pierde speranţa.
Desperare, substantiv
Sinonime:
desperație, deznădejde, exasperare.
Desperat, adjectiv
Sinonime:
ajuns la desperare, deznădăjduit, exasperat; periculos, grav.
Desperaţie, substantiv
Sinonime:
desperare, deznădejde.
Apelpisit (apelpisită), adjectiv (învechit) Sinonime:
deznădăjduit, exasperat, desperat.
Deznădăjdui, verb
Sinonime:
a despera, a-şi pierde nădejdea, (învechit) a apelpisi.
Disperare, substantiv feminin Sinonime:
desperare, deznădejde; exasperare, descurajare, demoralizare; tristețe, dezolare, deprimare, mâhnire adâncă.
Disperat (disperată), adjectiv Sinonime:
desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Deznădăjduire, substantiv
Sinonime:
desperare, deznădejde, (învechit) desperație, (învechit) nenădejde; (variante) deznădejduire, deznedejduire, diznădăjduire.
Deznădăjduit, adjectiv
Sinonime:
desperat, (popular) pierit, (învechit) apelpisit.
Deznădejde, substantiv
Sinonime:
desperare, (rar) deznădăjduire, (învechit) apelpisie, desperaţie.
Exasperare, substantiv
Sinonime:
desperare, exacerbație, nervozitate.
Exaspera, verb
Sinonime:
a irita, a enerva peste măsură, a scoate din sărite, a agasa, a despera, (învechit) a apelpisi.
Exasperat, adjectiv
Sinonime:
apelpisit, iritat, enervat peste măsură, desperat.
Detresă, substantiv
Sinonime:
desperare, nenorocire, stare critică.
Disperant, adjectiv
Sinonime:
dezesperant, deznădăjduitor, (învechit) nenădăjduit, (variantă) desperant.
Deznădăjduitor, adjectiv
Sinonime:
desperant, dezesperant, disperant, (învechit) desnădejduitor.
Dezesperant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, desperant, deznădăjduitor, dezolant, dezolator, disperant.
Nenădăjduire, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădejde, (învechit și regional) nenedejduire.
Nenădejde, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădejde, (învechit) desnădejdie, (învechit) deznădăjduire.
Apelpisie, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădăjduire, deznădejde, exasperare, (învechit) apelpiseală, (învechit) desperație.
