Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Desfacere, substantiv
Sinonime:
despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.
Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Căsca, verb Sinonime:
a deschide, a desface, a crăpa. Cască, substantiv
Sinonime:
acoperământ, caschetă, coif, coiffure.
Cheltui, verb
Sinonime:
a arunca, a azvârli, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, a pierde, (livresc) a prodiga, (învechit şi regional) a prăda, (regional) a mătrăşi, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a răşchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiţi, a mânca, a păpa, a toca; a consuma; a desface, a plasa, a vinde.
Comercializa, verb
Sinonime:
a plasa, a desface, a pune în comerț, a distribui, a exporta, a lichida, a vinde, a revinde, (învechit şi popular) a negustori.
Crăpa, verb
Sinonime:
a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.
Debit, substantiv neutru
Sinonime:
datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.
Debuşeu, substantiv neutru Sinonime:
piaţă, desfacere.
Decupla, verb
Sinonime:
a dezlega, a deconecta, a desface, a întrerupe.
Derula, verb
Sinonime:
a desface, a desfăşura, a întinde, a defila, a (se) perinda, a (se) prefira, a (se) succeda.
Descheia, verb
Sinonime:
a desface, a debutona, (Banat şi Transilvania) a (se) deschiotora, (Moldova) a (se) dezbumba.
Deschide, verb
Sinonime:
a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Descleşta, verb Sinonime:
a desface, a desprinde, a degaja, a libera.
Descoase, verb Sinonime:
a desface; (figurat) a cerceta, a ispiti, a iscodi.
Descoji, verb
Sinonime:
a dezghioca, a desface, a curăţa, a coji, a jupui, (rar) a despuia, (regional) a scorţăli, (prin Transilvania) a măzga.
Descolăci, verb Sinonime:
a degaja, a libera, a desface, a desprinde.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Desfăşura, verb
Sinonime:
a aşterne, a (se) desface, (popular) a (se) desfira, (regional) a (se) dezveli, a (se) întinde, (Moldova) a (se) dişterne, a (se) derula, a se întâmpla, a se petrece, a (se) purta, a merge, a decurge, a evolua, a disputa, a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta, a da, a susţine, (învechit) a sta.
Desfiinţa, verb
Sinonime:
a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.
Desfoia, verb
Sinonime:
(reflexiv) a înflori, a se deschide, a se desface; a lipsi de petale, a lipsi de frunze, a desfrunzi.
Desfunda, verb Sinonime:
a destupa, a desface; a desţeleni.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Destrăma, verb
Sinonime:
a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.
Destupa, verb Sinonime:
a desfunda, a deschide, a desface.
Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Dever, substantiv neutru
Sinonime:
vânzare, desfacere, afacere, comerţ; (cu dever) cu vad.
Dezbina, verb Sinonime:
a desface, a dezuni; a despărţi, a separa, a pune în conflict, a învrăjbi.
Dezlega, verb
Sinonime:
a (se) desface, a elibera, a da drumul; a soluţiona, a rezolva, a descifra, a găsi soluţii; a deznoda, a ghici, a ierta; a declanşa, a dezlănţui, a isca, a izbucni, a porni, a stârni.
Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Dezmembra, verb
Sinonime:
a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.
Deznoda, verb Sinonime:
a desface; (figurat) a clarifica, a soluţiona; a deşela, a speti, a se rupe.
Dezveli, verb
Sinonime:
a (se) descoperi, a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Oltenia şi Banat) a (se) destruca, a inaugura; a apărea, a arăta, a se confesa, a declara, a desface, a desfăşura, a destăinui, a divulga, a se ivi, a împărtăşi, a încredinţa, a înfăţişa, a mărturisi, a revela, a se spovedi, a spune, a trăda.
Elibera, verb
Sinonime:
a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Întinde, verb
Sinonime:
a lungi, a prelungi, a alungi, a desface, a desfășura; a se răspândi, a se extinde; a mări, a crește, a amplifica, a derula, a lărgi; a dilua; a propaga.
Petrece, verb
Sinonime:
a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.
Scămoşa, verb Sinonime:
a se desprinde, a se desface, a se destrăma.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Slobozi, verb Sinonime:
a elibera, a da drumul; a desface, a slăbi; a scoate, a lăsa, a degaja.
Deblocare (deblocări), substantiv feminin
Sinonime:
deblocat, degajare, deschidere, desfacere, liberare, scăpare, scoatere, (termen militar) despresurare.
Decuplare, substantiv
Sinonime:
deconectare, dezlegare, desfacere.
Demontare, substantiv
Sinonime:
demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Deschiotora, verb
Sinonime:
a descheia, a desface.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Desfăşurare, substantiv
Sinonime:
desfacere, efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestaţie, evoluţie, disputare.
Desfira, verb
Sinonime:
a desface, a desfăşura, a destrăma, a deşira.
Desigilare, substantiv
Sinonime:
desfacere a unui sigiliu, despecetluire, despecetluit.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despături, verb
Sinonime:
a desface, a dezdoi, (învechit) a răspica.
Despăturire, substantiv
Sinonime:
desfacere, dezdoire.
Despleti, verb
Sinonime:
a (se) desface din împletitură; a (se) deșira; a(-și) desface cosițele; (figurat) a se răsfira.
Desprindere, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.
Deşira, verb
Sinonime:
a se desface, a se destrăma, (popular) a (se) desfira, a se răsfira; a întinde, a extinde, a împrăștia, a răspândi.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezagrega, verb
Sinonime:
a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.
Dezalcătui, verb
Sinonime:
a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.
Dezdoi, verb
Sinonime:
a descovoia, (învechit şi regional) a obli; (învechit) a răspica; a desface, a întinde, a despături un lucru îndoit; a reveni în poziție dreaptă, a se îndrepta, a se destinde.
Dezdoire, substantiv
Sinonime:
desfacere, despăturire, destindere, îndreptare.
Dezlipire, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, detaşare, depărtare, îndepărtare.
Dezuni, verb
Sinonime:
a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.
Eliberare, substantiv
Sinonime:
liberare, salvare, scăpare, scoatere, (învechit şi popular) slobozire, (popular) mântuire, (învechit) scăpătură, dezrobire, ieşire, desfacere, desărcinare, descăunare, deblocare, evacuare.
Deplia, verb
Sinonime:
a desface, a despături, a dezdoi.
Dezaronda, verb
Sinonime:
(referitor la o unitate agricolă) a desface, a împărți.
Târşi, verb
Sinonime:
a crăcăna, a defrişa, a desface în lături (picioarele), a deschide larg (gura), a despăduri, a despuia, a dezbrăca, a dezgoli, a grămădi, a îmbulzi, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a prăşi, a rânji, a săpa, a se speria, a se teme, a târșâi, a teşi, a turti.
Scăpare, substantiv
Sinonime:
adăpost, cădere, descotorosire, desfacere, dezbărare, eliberare, evadare, ieşire, inadvertenţă, omisiune, pierdere, salvare, (regional) întrelăsare.
Reziliare, substantiv
Sinonime:
anulare, desfacere, reziliere.
Resciziune, substantiv
Sinonime:
abolire, aboliție, anulare, anulație, denunțare, desfacere, desființare, infirmare, invalidare, nimicire, rescizie, revocare, revocație, reziliare, reziliere, rezoluție, rezoluțiune, (învechit) abolițiune, (învechit) infirmațiune, (învechit) invalidațiune, (învechit) rescisiune, (învechit) revocațiune.
Dezasambla, verb
Sinonime:
a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.
Dezasamblare, substantiv
Sinonime:
demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.
Defibra, verb
Sinonime:
a desface în fibre, a transforma în fibre.
Rescizie, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) abolire, aboliție, anulare, anulație, contraordin, denunțare, desfacere, desființare, infirmare, infirmațiune, invalidare, invalidație, invalidațiune, nimicire, resciziune, revocare, revocație, reziliere, suprimare.
Demontaj, substantiv
Sinonime:
demontare, desfacere, dezasamblare, dezlipire, dezmembrare, dezunire, separare.
Liberare, substantiv (popular)
Sinonime:
achitare, catharsis, deblocare, decolonizare, degajare, delivrență, demobilizare, descărcare, desfacere, dezrobire, eliberare, emancipare, evacuare, ieșire, lăsare la vatră, manumisiune, redempțiune, vacantare, (învechit) liberație, (învechit) liberațiune.
Dezbrobodire, substantiv
Sinonime:
descoperire, desfacere, dezbrobodit.
Desfășa, verb
Sinonime:
a desface (din scutece), a desfofoli, a dezbrăca, a dezlega de fașă, a scoate bandajul.
Desfășare, substantiv
Sinonime:
desfacere (din scutece), desfășat, desfofolire, desfofolit, dezbrăcare, dezlegare de fașă, scoatere (a bandajului).
Înfurci, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a avea de furcă, a se bifurca, a se certa, a se desface în două, a se încăiera, (variantă) a se înfurca.
Înfurca, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) bifurca, a (se) desface în două părți, a lua fân în furcă, a se încrăci, a se înfurci, (figurat) a avea de furcă, (figurat) a se încăiera.
Răspica, verb (învechit)
Sinonime:
a analiza, a clarifica, a crăpa, a defini, a descurca, a desface, a desluși, a despături, a despica, a determina, a dezdoi, a elucida, a explica (cu claritate), a lămuri, a limpezi, a preciza, a pronunța deslușit, a rosti, a separa, a silabisi, a stabili, a străbate.
Depliere, substantiv
Sinonime:
depliat, desfacere, despăturire, dezdoire.
Despătura, verb
Sinonime:
a desface, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica.
Despăturare, substantiv
Sinonime:
desfacere, despăturire, despăturit, dezdoire.
Decopertare, substantiv
Sinonime:
decopertat, decopertă, desfacere, dezvelire, (variantă) descopertare.
Decoperta, verb
Sinonime:
a descoperta, a desface un element acoperitor (dintr-o construcție), a dezveli un zăcământ, a lipsi de acoperiș. Decopertă, substantiv
Sinonime:
decopertare, (variantă) descopertă.
Scoatere, substantiv
Sinonime:
ablațiune, anulare, concediere, curățare, demitere, desărcinare, descălțare, descălțat, descăunare, desfacere, desprindere, destituire, dezbrăcare, dezgropare, editare, eliberare, eliminare, excludere, exereză, exploatare, extirpare, extracție, extragere, imprimare, imprimat, încasare, îndepărtare, înlăturare, liberare, obținere, publicare, realizare, salvare, scăpare, scos, smulgere, suprimare, ștergere, tăiere, tipărire, tipărit, tragere, (familiar) dezechipare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (învechit și popular) slobozire, (învechit) publicarisire, (învechit) publicație, (învechit) publicitate, (învechit) scăpătură, (învechit) tipărie, (popular) mântuire.
Decapsula, verb
Sinonime:
a decortica, a desface capsula, a înlătura capsula unui organ, a separa de capsule, a separa de învelișul membranos.
Debrida, verb
Sinonime:
(medicină) a desface (bridele), a lărgi o plagă accidentală.
Demonta, verb
Sinonime:
a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Ecloza, verb
Sinonime:
a ieși din găoace, a ieși din ou, a înflori, a se deschide, a-și desface bobocii, (figurat) a apărea, (figurat) a se ivi, (figurat) a se naște.
Descoasere, substantiv
Sinonime:
descusătură, descusut, desfacere (din cusături), deșirare, (figurat) iscodire.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Desgădui, verb (regional)
Sinonime:
a desface o legătură, a dezlega.
Dezlegătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
desfacere, dezlegare.
Desbina, verb (învechit)
Sinonime:
a dezbina, a dezuni, a învrăjbi, a se desface, (variantă) a desghina.
