Defecţiune, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime:
defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.
Pană, substantiv feminin Sinonime:
peniţă; toc, condei; (figurat) stil, artă, pricepere; defecţiune, stricăciune, nefuncţionare; lipsă financiară, jenă financiară.
Defectare, substantiv
Sinonime:
dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.
Dereglare, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, defecțiune, deranjament, deranjare, dereglaj, dereglat, disfuncție, disfuncționalitate, stricare, (medicină) tulburare.
Dezertare, substantiv
Sinonime:
abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare; (termen militar) fugă la inamic, (învechit) dezerţiune.
Dezerţiune, substantiv
Sinonime:
dezertare; abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare.
Disfuncţionalitate, substantiv
Sinonime:
defectare, defecţiune, dereglare.
Defectuozitate, substantiv
Sinonime:
anomalie, carență, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, iregularitate, lacună, stare de defecțiune, tară, viciu.
Defecție, substantiv
Sinonime:
abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.
Stricătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
avarie, daună, defecțiune, deteriorare, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (regional) greș, (regional) pricaz, (regional) vrajă.
