Înjosire, substantiv
Sinonime:
degradare, dezonorare, ploconeală, ploconire, rușine, umilință, umilire, (familiar) căciulire, (figurat) prostituție, (învechit) abjecțiune, (învechit) coborâre, (învechit) degradație, (învechit) înjosorire, (regional) pleftureală, (variantă) înjosare.
Batjocură, substantiv feminin Sinonime:
înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.
Bălăcărie, substantiv feminin Sinonime:
(regional) insultă, injurie, jignire, batjocură, ponegrire, înjosire, defăimare, ocară; vorbă urâtă (murdară).
Beșteleală, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.
Necinste, substantiv feminin
Sinonime:
afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.
Ocară, substantiv feminin Sinonime:
defăimare, jignire, ofensă, insultă, înjosire; dojană, ceartă, mustrare.
Prostituare, substantiv feminin Sinonime:
desfrânare, prostituţie; înjosire, degradare, decădere, terfelire, murdărire, pângărire.
Prostituţie, substantiv feminin Sinonime:
desfrâu, corupţie; (figurat) înjosire, degradare, terfelire, murdărire, decădere.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Căciulire, substantiv
Sinonime:
înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.
Degradare, substantiv
Sinonime:
ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Ploconire, substantiv
Sinonime:
admirație exagerată, închinăciune, înjosire, lingușire, plecăciune, ploconeală, servilism, supunere, umilire, (familiar) căciuleală, (familiar) căciulire.
Ploconeală, substantiv
Sinonime:
aplecare, compliment, închinăciune, înjosire, lingușire, mătanie, plecăciune, ploconire, reverență, supunere oarbă, temenea, umilire, (familiar și rar) selamlâc, (familiar) căciulire, (învechit) plecare, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Dejosire, substantiv (învechit)
Sinonime:
degradare, dezonoare, înjosire, umilire.
Dejosit, substantiv (învechit)
Sinonime:
degradare, dezonoare, înjosire, umilire. Dejosit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
degradat, dezonorat, umilit.
Tăvălire, substantiv
Sinonime:
culcare, doborâre, rostogolire, strivire, zvârcolire, (învechit și figurat) înjosire, (învechit) tăvălitură, (regional) târnoseală, (regional) trevelit.
Tăvălitură, substantiv
Sinonime:
călcătură, dâră, rostogolire, tăvălire, urmă, (învechit și figurat) înjosire, (învechit) obiect murdar, (regional) târnoseală, (regional) trevelit, (regional) zdrigolitură.
Abjecțiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
abjecție, fărădelege, ignominie, infamie, înjosire, josnicie, mârșăvie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (figurat) ilotism, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (regional) mârșăvenie.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
Micșorare, substantiv
Sinonime:
atenuare, calmare, compresiune, comprimare, contracție, descreștere, devalorizare, diminuare, domolire, ieftinire, împuținare, încetinire, potolire, prescurtare, reducere, restrângere, scădere, scăzământ, scurtare, slăbire, smerenie, temperare, ușurare, (învechit) înjosire, (învechit) puținare, (învechit) știrbire, (rar) micire, (rar) umilință; (micșorare sufletească) deprimare.
Pleftureală, substantiv (regional)
Sinonime:
insultă, înjosire, jignire, ocară, ofensă.
Terfelire, substantiv
Sinonime:
batjocorire, compromitere, dezonorare, discreditare, insultare, înjosire, întinare, mânjire, murdărire, necinste, necinstire, pătare, pângărire, profanare, spurcare, (învechit) profanațiune, (învechit) terfeleală.