Împuțicenie
Împuțicenie, substantiv
Sinonime: împuțeală, împuțire, (figurat) trândăvire, (trivial) bășire.  
 
Împuțicios
Împuțicios, adjectiv (învechit)
Sinonime: infect, împuțit, puturos.  
 
Împuţiciune
Împuţiciune, substantiv
Sinonime: duhoare, infecție, împuțeală, împuțire, împuțitură, miasmă, murdărie, putoare, (figurat) trândăvire, (învechit) duh, (învechit) împuciciune, (învechit) împuciuciune, (învechit) smreduire, (livresc) fetiditate, (trivial) bășire.  
 
Împuţina
Împuţina, verb
Sinonime: a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a descreşte, a scădea, a slăbi, a-i scădea forța fizică, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (Transilvania) a scăpăta.  
 
Împuţinare
Împuţinare, substantiv
Sinonime: descreștere, diminuare, împuținat, micșorare, reducere, scădere, slăbire, (figurat) descurajare, (figurat) înfricoșare, (învechit) puținare.  
 
Împuțire
Împuțire, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, descompunere, fermentare, intrare în putrefacție, împuțeală, împuțicenie, împuțiciune, înăcrire, stricare, (figurat) trândăvire, (trivial) bășire.  
 
Împuțit (împuțită)
Împuțit (împuțită), adjectiv
Sinonime: alterat, stricat; murdar, neîngrijit, îngălat, infect.  
 

Băhnit (băhnită)
Băhnit (băhnită), adjectiv (regional)
Sinonime: stătut, clocit, învechit, alterat, stricat, împuţit, bâhlit.  
 
Bâhli
Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  
 
Cloci
Cloci, verb
Sinonime: a sta pe ouă; (figurat) a plănui, a pune la cale, a urzi, a coace; (figurat) a lenevi, a trândăvi, a sta inactiv; (reflexiv) a se altera, a se strica, a se împuţi, a se învechi, (regional) a se băhni.  
 
Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.  
 
Descreşte
Descreşte, verb
Sinonime: a scădea, a se reduce, a se micşora, a se împuţina, a regresa.  
 
Dezagreabil (dezagreabilă)
Dezagreabil (dezagreabilă), adjectiv
Sinonime: neplăcut, supărător, dezgustător, respingător, (figurat) ingrat, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, nesuferit, puturos, rău, scârbos, urât, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (învechit) scârnav, (învechit) scârbavnic, scârbelnic, antipatic.  
 
Diminua
Diminua, verb
Sinonime: a împuțina, a scădea, a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) uşura, a atenua.  
 
Duh
Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  
 
Fetid (fetidă)
Fetid (fetidă), adjectiv
Sinonime: descompus, stricat, alterat, puturos, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.  
 
Jegos (jegoasă)
Jegos (jegoasă), adjectiv
Sinonime: împuțit, jigărit, maculat, mazac, mânjit, mârșav, murdar, muruit, muscuros, muzgurit, negru, neîngrijit, nespălat, păduchios, pătat, perceat, picat, puchinos, puchios, pucios, răpănos, râpat, râpos, ronghioș, scârnav, slinos, smârced, smârd, soios, tăvălit, terfelit, zoios, (Moldova, Bucovina și Banat) feștelit, (popular și familiar) janghinos, (popular) îngălat, (popular) zăbălos, (regional) dervelit, (regional) imos, (Transilvania și Maramureș) piscoș, (Transilvania) mocicoș, (Transilvania, Maramureș și Bucovina) tinos.  
 
Modera
Modera, verb
Sinonime: a micşora, a reduce, a împuţina, a înfrâna, a potoli.  
 
Moderat (moderată)
Moderat (moderată), adjectiv
Sinonime: micşorat, redus, împuţinat; potolit, măsurat, chibzuit, raţional, echilibrat.  
 
Murdar (murdară)
Murdar (murdară), adjectiv
Sinonime: abject, ilegal, ilicit, impur, incorect, infam, întinat, jegos, mânjit, mișel, mișelesc, necinstit, neclar, necorect, nedemn, negru, nelegal, nelegiuit, nemernic, neonest, nespălat, netrebnic, obscen, pătat, răpănos, rușinos, scelerat, slinos, soios, terfelit, ticălos, tulbure, (familiar) împuțit, (familiar) păduchios, (figurat) josnic, (figurat) mizerabil, (figurat) necuviincios, (figurat) trivial, (învechit și popular) picat, (învechit și popular) scârnav, (învechit) smârced, (învechit) smârd, (livresc) maculat, (Moldova, Bucovina și Banat) feștelit, (popular și familiar) janghinos, (popular) îngălat, (popular) zăbălos, (rar) tăvălit, (regional și familiar) puchinos, (regional) dervelit, (regional) imos, (regional) mazac, (regional) mârșav, (regional) muruit, (regional) muscuros, (regional) muzgurit, (regional) perceat, (regional) puchios, (regional) pucios, (regional) râpat, (regional) râpos, (regional) zoios, (Transilvania și Maramureș) piscoș, (Transilvania și Maramureș) ronghioș, (Transilvania) mocicoș, (Transilvania, Maramureș și Bucovina) tinos.  
 
Puchinos (puchinoasă)
Puchinos (puchinoasă), adjectiv (regional)
Sinonime: împuţit, jegos, mânjit, mic și sărăcăcios, murdar, negru, nespălat, pătat, plin de puchini, puchios, răpănos, sărac, slinos, soios, urduros, (regional) extrem de slab, (regional) puchenos, (regional) puchinisit.  
 
Puturoşenie
Puturoşenie, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, împuţiciune, pestilență, putoare; trândăvie, lenevie, comoditate.  
 
Repugnant (repugnantă)
Repugnant (repugnantă), adjectiv
Sinonime: detestabil, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, josnic, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.  
 
Restrânge
Restrânge, verb
Sinonime: a circumscrie, a delimita, a diminua, a împuțina, a limita, a localiza, a mărgini, a micşora, a reduce, a scădea, a se mulțumi, a se rezuma, a trăi modest, (figurat) a îngrădi.  
 
Scădea
Scădea, verb
Sinonime: a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.  
 
Scădere
Scădere, substantiv feminin
Sinonime: reducere, micşorare, diminuare, împuţinare, coborâre, descreştere, slăbire; neajuns, defect, cusur, lipsă, deficiență.  
 
Scăzut (scăzută)
Scăzut (scăzută), adjectiv
Sinonime: micşorat, diminuat, împuţinat; (despre voce) coborât, şoptit, slab.  
 
Scârbavnic (scârbavnică)
Scârbavnic (scârbavnică), adjectiv (învechit)
Sinonime: dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infam, infect, împuțit, josnic, mârșav, mișel, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nesuferit, netrebnic, oribil, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scârbos, scelerat, ticălos, urât.  
 
Strâmta
Strâmta, verb
Sinonime: a (se) îngusta, a (se) strânge, a deveni (mai) strâmt, a deveni mai puțin încăpător, a face (mai) strâmt, a face se strâmteze, a intra (la apă), a împuţina, a micşora, a reduce, a restrânge, a scădea, a se reduce în lățime.  
 
Alterare
Alterare, substantiv
Sinonime: acrire, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare; râncezire; poluare; denaturare.  
 
Alterat
Alterat, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (învechit şi popular) searbăd, (regional) mocnit, sărbezit, (prin Maramureș și Bucovina) scopt; rânced; brânzit, poluat; denaturat.  
 
Ciuntire
Ciuntire, substantiv
Sinonime: amputare, ciuntare, ciuntat, ciuntit, ciuntitură, curmare, împuținare, mutilare, retezare, scurtare, stingere, tăiere.  
 
Clocit
Clocit, adjectiv
Sinonime: împuţit, răsuflat, stătut, trezit, (regional) mocnit, zăcut, (prin Moldova) băhnit, (prin Moldova şi Bucovina) bâhlit.

Clocit, substantiv
Sinonime: clocire.  
 
Smreduire
Smreduire, substantiv
Sinonime: contagiune, contaminare, duhoare, infectare, infecţie, împuţiciune, miasmă, molipsire, putoare.  
 
Fermentat
Fermentat, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, borșit, crescut, descompus, împuțit, înăcrit, încins, murat, plămădit, stricat, (învechit și popular) searbăd, (popular) dospit, (prin Maramureș) scopt, (regional) mocnit, (regional) sărbezit.

Fermentat, substantiv
Sinonime: fermentare, fermentație.  
 
Fetiditate
Fetiditate, substantiv
Sinonime: duhoare, infecţie, împuţiciune, miasmă, pestilență, putoare.  
 
Scopt
Scopt, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, brânzit, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat.  
 
Mocni
Mocni, verb
Sinonime: a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.  
 
Mocnit
Mocnit, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, inactiv, împuţit, înăcrit, încet și potolit, înnorat, mohorât, posomorât, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăcut, tăinuit, trezit; (și cu rol de adverb) înăbuşit, înfundat.  
 
Neplăcut
Neplăcut, adjectiv
Sinonime: antipatic, defavorabil, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, fetid, grețos, greu, incomod, infect, împuțit, miasmatic, nefavorabil, nesuferit, penibil, pestilențial, prost, puturos, rău, răumirositor, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos, supărător, urât, (figurat) ingrat, (învechit și popular) scârnav, (învechit) scârbavnic, scârbelnic, (învechit) slab, (învechit) supărăcios.  
 
Scârbelnic
Scârbelnic, adjectiv
Sinonime: dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infam, infect, împuțit, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nesuferit, netrebnic, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scelerat, scârbos, ticălos, urât.  
 
Miasmatic
Miasmatic, adjectiv
Sinonime: dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, pestilențial, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.  
 
Puţinare
Puţinare, substantiv
Sinonime: descreştere, diminuare, împuţinare, micşorare, reducere, scădere.  
 
Irespirabil
Irespirabil, adjectiv
Sinonime: asfixiant, deleter, greu, impestat, insuportabil, împuțit, înăbuşitor, încărcat, mefitic, nefast, nerespirabil, nociv, nuizibil, otrăvitor, sufocant, toxic, viciat.  
 
Impesta
Impesta, verb
Sinonime: a infecta, a împuți, a molipsi de ciumă, a molipsi de o boală contagioasă, a otrăvi, a polua, a răspândi un miros urât; (figurat) a corupe, a perverti.  
 
Insalubritate
Insalubritate, substantiv
Sinonime: fetiditate, impuritate, infecție, împuțiciune, lipsă de salubritate, pestilență, poluare, putrefacție.  
 
Repulsiv
Repulsiv, adjectiv
Sinonime: dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, repugnant, respingător, scârbos, urât.  
 
Reducere
Reducere, substantiv
Sinonime: atenuare, descreștere, diminuare, ieftinire, împuținare, limitare, micșorare, pierdere, prescurtare, rabat, readucere, reducție, restrângere, scădere, scurtare, simplificare, ușurare, (învechit) puținare.  
 
Reduce
Reduce, verb
Sinonime: a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) ieftini, a (se) împuțina, a (se) limita, a (se) liniști, a (se) mărgini, a (se) mici, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) restrânge, a (se) rezuma, a (se) scurta, a (se) tempera, a (se) ușura, a concentra, a constrânge, a cotropi, a cuceri, a descrește, a face fie mai mic, a încetini, a lăsa, a obliga, a ocupa, a prescurta, a readuce, a scădea, a se mulțumi, a sili, a simplifica, a slăbi, a sta, a subjuga, a supune, (figurat) a (se) îmblânzi, (figurat) a (se) îndulci, (figurat) a (se) înmuia, (figurat) a (se) muia, (figurat) a comprima, (figurat) a condensa, (figurat) a piluliza, (învechit și figurat) a îngusta, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (învechit) a reduțirui, (popular și figurat) a se pișca, (rar) a (se) pacifica, (rar) a se încheia, (Transilvania) a scăpăta.  
 
Înăcrire
Înăcrire, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrit, oțetire, stricare, (învechit) înăcrime, (învechit) năcrire.  
 
Stricat (stricată)
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.  
 
Stricare
Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.  
 
Puţina
Puţina, verb (învechit)
Sinonime: a descrește, a diminua, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea.  
 
Împuțeală
Împuțeală, substantiv
Sinonime: împuțiciune, împuțire, împuțitură, putoare, (figurat) trândăvire, (trivial) bășire.  
 
Sărbezit
Sărbezit, adjectiv (regional)
Sinonime: acrit, acru, alterat, brânzit, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, tăiat.  
 
Sărbezi
Sărbezi, verb
Sinonime: a deveni șters, a fermenta, a se acri, a se altera, a se brânzi, a se descompune, a se împuți, a se înăcri, a se strepezi, a se strica, a se tăia, a-și pierde culoarea, a-și pierde gustul; (variante) a se serbezi, (regional) a se sălbezi, (regional) a se selbezi, (regional) a se zerbezi.  
 
Decimat
Decimat, adjectiv
Sinonime: exterminat, împuținat, masacrat, nimicit.

Decimat, substantiv
Sinonime: decimare, decimație, ucidere în masă.  
 
Impestare
Impestare, substantiv
Sinonime: contagiere, impestat, împuțire, (figurat) corupere, (învechit și regional) ciumare.  
 
Micșorare
Micșorare, substantiv
Sinonime: atenuare, calmare, compresiune, comprimare, contracție, descreștere, devalorizare, diminuare, domolire, ieftinire, împuținare, încetinire, potolire, prescurtare, reducere, restrângere, scădere, scăzământ, scurtare, slăbire, smerenie, temperare, ușurare, (învechit) înjosire, (învechit) puținare, (învechit) știrbire, (rar) micire, (rar) umilință; (micșorare sufletească) deprimare.  
 
Cohni
Cohni, verb (regional)
Sinonime: a se avaria, a se deterioara, a se împuți, a se strica, (figurat) a mocni.  
 
Împuciciune
Împuciciune, substantiv (învechit)
Sinonime: împuțiciune.  
 
Împuciuciune
Împuciuciune, substantiv (învechit)
Sinonime: împuțiciune.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar