Împerechere, substantiv
Sinonime:
împreunare, (popular) însoţire, îngemănare, împărechere, copulație, act sexual, coit.
Geminaţie, substantiv feminin
Sinonime:
geminațiune, îmbinare în perechi, împerechere, îngemănare.
Acrosindeză, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică; în meioză) incompleta împerechere a doi cromozomi legaţi numai la un capăt.
Copulație, substantiv
Sinonime:
(fiziologie) act sexual, coit, conjugare, copulare, împerechere, împreunare sexuală, (variantă) copulațiune.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Îngemănare, substantiv
Sinonime:
amestecare, îmbinare, împerechere, împreunare, unire, (livresc) geminaţie.
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Întruchipare, substantiv
Sinonime:
concretizare, ființă, incarnare, îndeplinire, întrupare, materializare, personificare, realizare, reprezentare, simbolizare, (învechit) personificație, (rar) sensibilizare, (regional) alcătuire, (regional) echilibrare, (regional) împerechere, (regional) plătire pe din două.
Cățălare, substantiv (regional)
Sinonime:
ațâțare, fătare, împerechere, încolțire, înrăire, întindere, înțelenire, (albinărit) ouat, (regional) cățălat.
Cățelire, substantiv
Sinonime:
agravare, ațâțare, cățelare, cățelat, cățelărire, cățelărit, cățelit, cățelitură, extindere, fătare, împerechere, încățelare, încățelat, încățelire, încățelit, încolțire, îndesire, înțelenire, reizbucnire, (albinărit) ouat.
Giugiulire, substantiv
Sinonime:
calinerie, giugiuleală, gudurare, împerechere, mângâiere, (variantă) gugiulire, (variantă) gugulire, (variantă) gulire.
Însoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însoțire, însoțit, (popular) împerechere, (Transilvania) companie.
Copulare, substantiv
Sinonime:
coit, conjugare, copulație, fecundație, împerechere.
Întrolocare, substantiv (regional)
Sinonime:
amestecare, formare, îngăimare, înglobare, însoțire, întâlnire, întrunire, reunire, strângere, unire, (figurat) împerechere, (figurat) împreunare; (variante) întorlocare, întorlocire, întornocare, întrolucare, întrulocare, întrulucare, înturlocare, înturlucare.
