Împelițare, substantiv (învechit)
Sinonime:
incarnare, incarnație, întrupare, (învechit) înomenire, (variantă) împielițare.
Împeliţat (împelițată), adjectiv Sinonime:
afurisit, blestemat, îndrăcit, poznaş.
Drac, substantiv masculin
Sinonime:
diavol, demon, (articulat) necuratul; rău, nestăpânit, crud; aghiuţă, (articulat) încornoratul, (articulat) naiba, satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoţchi, (popular şi familiar) michiduţă, (articulat) nichipercea, (articulat) pârlea, sarsailă, (popular) faraon, idol, (articulat) împeliţatul, (articulat) mititelul, (articulat) nefârtatul, (articulat) nevoia, (articulat) pârdalnicul, (articulat) procletul, (articulat) pustiul, (articulat) vicleanul, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit şi regional) mamon, (articulat) săcretul, (articulat) sotea, (regional) hâdache, (articulat) năpustul, spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigan, (Transilvania, Banat şi Maramureș) bedă, (Moldova şi Bucovina, articulat) benga, (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania şi Moldova, articulat) mutul, (prin Moldova şi Bucovina, articulat) pocnetul, (prin Oltenia) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina, articulat) şlactrafu, (învechit și articulat) împiedicătorul, (articulat) nepriitorul, (eufemistic, articulat) păcatul; (figurat) poznaş, isteţ, vioi, al naibii; (ihtiologie) (drac-de-mare) dragon.
Îndrăcit (îndrăcită), adjectiv
Sinonime:
afurisit, aprins, blestemat, câinos, colosal, cumplit, drăcos, epileptic, extraordinar, fenomenal, formidabil, furibund, furios, groaznic, grozav, hain, infernal, îndârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăimântător, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, năprasnic, nebun, pornit, rău, strașnic, șmecher, ticălos, (figurat) înfocat, (figurat) plin de temperament, (figurat) teribil, (învechit și popular) pustiu, (învechit și regional) urgisit, (popular și familiar) pârdalnic, (popular) împelițat, (popular) jurat, (regional) pricăjit, (Transilvania) săcret.
Aghiuță, substantiv
Sinonime:
belzebut, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, demon, diavol, drac, ducă-se-pe-pustii, idol, împelițatul, încornoratul, mititelul, naiba, năpustul, necuratul, nefârtatul, nepriitorul, nevoia, nichipercea, pârdalnicul, pârlea, procletul, pustiul, sarsailă, satană, săcretul, scaraoțchi, sotea, spurc, spurcat, șeitan, șotcă, tartor, tichiuţă, ucigan, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, vicleanul, (eufemistic) păcatul, (învechit și regional) mamon, (învechit) împiedicătorul, (Moldova și Bucovina) benga, (popular și familiar) michiduță, (popular) faraon, (prin Bucovina) carcandilă, (prin Bucovina) șlactrafu, (prin Moldova și Bucovina) pocnetul, (prin Moldova) scaloi, (prin Oltenia) sarsan, (regional) hâdache, (Transilvania și Moldova) mutul, (Transilvania, Banat și Maramureș) bedă.
Întrupare, substantiv
Sinonime:
concretizare, creare, ființă, formare, incarnare, întruchipare, întrupat, materializare, personificare, realizare, reprezentare, simbolizare, sinteză, trup, (învechit) împelițare, (învechit) împielițare, (învechit) încorporare, (învechit) omenire, (învechit) personificație, (rar) sensibilizare.
Înomenire, substantiv (învechit)
Sinonime:
încarnare, întrupare, transformare în om, (învechit) împelițare.
Înomeni, verb (învechit)
Sinonime:
a lua chip omenesc, a se încarna, a se întrupa, a se preface în om, (învechit) a se împelița.
Înomenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
încarnat, întrupat, (popular) împelițat.