Însăma, verb
Sinonime:
a agonisi, a dobândi, a procura.
Însămânţare, substantiv
Sinonime:
însămânțat, semănare, semănat, semănătură, (variantă) însemânțare; (însămânțare artificială) inseminare artificială.
Însămânțat, substantiv
Sinonime:
însămânțare, semănare, semănat, semănătură, (regional) sămânțare.
Însămăra, verb (regional)
Sinonime:
a înșeua, a întărnița, a pune samarul, (învechit) a sămăra.
Dobândi, verb
Sinonime:
a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.
Semăna, verb Sinonime:
a însămânţa; (figurat) a răspândi, a difuza, a propaga; a se compara, a se asemui, a se asemăna; a părea, a arăta, a face impresia de.
Insemina, verb
Sinonime:
(biologie) a fecunda pe cale artificială; a însămânța.
Samară, substantiv
Sinonime:
coamă, creastă, culme. Sămăra, verb (învechit)
Sinonime:
a însămăra.
Sămânţare, substantiv
Sinonime:
însămânţare, însămânţat, semănare, semănat, semănătură, stroh.
Îmborțoșa, verb (popular)
Sinonime:
a bortoșa, a deveni burtos, a fecunda, a însămânța, a însărcina, a lăsa gravidă, a se îngrășa; (argou) a ieși prost.
Împăndăra, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a (se) răspândi, a însămânța (un teren), (variantă) (regional) a împăndări.